Nava Sall și pasagerul ei clandestin

O luă printre tufișurile cu frunze lungi și tăioase îndreptându-se spre exteriorul cavernei. Acolo se aflau torul și cabinele echipajului, doar că nu erau încă gata. Totuși, era mai bine să stea acolo decât în zona de hrănire a lui Sall. Se folosi de vizorul costumului pentru a-și face loc prin vegetație. Pădurea nu era... Citește în continuare →

Reclame

Cântecul zorilor

O tânără recent transformată în vampir este convinsă de către mentorul ei că menirea lor este să îşi vâneze semenii pentru a proteja rasa umană. Numai că, încet-încet, ea începe să realizeze că i se ascunde ceva, ceva legat de cele două creaturi stranii, asemănătoare unor păsări uriaşe, pline de cicatrici, care le veghează crimele…... Citește în continuare →

Stăpânul umbrelor – încercând latura fantasy…

Tânărul rămase în așteptare, privind obosit la podul ce cobora încet. Fusese de pază pe zidurile castelului, noaptea și-o petrecuse încercând să stea nemișcat și să moțăie în cămașa de zale, sprijinit în coada lungă a hatonului și suspinând după o baie și ceva răcoare. În Ravenes, aerul nu era respirabil nici măcar noaptea. Avea... Citește în continuare →

Agenții haosului (Stelarium 3)

   Ceva se întâmpla în spatele lui, iar asta îl deranja. Fusese întrerupt și nu de statuile de sticlonit. Acestea erau tăcute, acestea nu trădau, dar acolo se mișca ceva. Își descleștă degete, iar Rassemun se prăbuși apărându-și gâtul cu brațele. Apoc întoarse capul și văzu galtrozi înarmați, lumina fluxului galenic lucind stins la capătul țevilor.

Stelarium la Sci+Fi Fest

Este deja al treilea an când particip cu plăcere la evenimentul organizat de revista Știință și Tehnică, iar familia Stelarium a crescut cu timpul, ajungând să număre și ea tot trei membri. Ne vedem, deci, în zona Bibliotecii Naționale, sâmbătă, 15 august, și duminică, 16 august, la o vânătoare de comori, la discuții și autografe.... Citește în continuare →

Citate alternative – Triumful incompetenței

Triumful incompetenței este acea stare de grație atinsă de un om care alege calea cea mai ușoară de a-și atinge un scop, deși este evident, prin exemple anterioare, că varianta preferată nu este și cea mai bună. Această etapă, ca orice culme, este urmată inevitabil de o coborâre abruptă în derizoriu.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: