NAVA ASCENSIUNEA

Nava Ascensiunea și Stația Liftport

Regatul Sufletelor Pierdute, nava Ascensiunea

„Considerând că primii colonişti au călătorit sute de ani pentru a ajunge aici, de ce n-am putea şi noi să facem acelaşi lucru folosind tehnologia lor, beneficiind însă de habitate mai bune, cum ar fi cele dezvoltate de Comintern, creiere vegetale mai performante şi de un ecosistem ce se va guverna singur în timp ce călătorii voi fi în crio-somn? Colaborarea cu Regatul ar fi importantă aici, pentru că oamenii lor de ştiinţă s-au ocupat de îmbunătăţirea Criptelor şi au crescut şansele de supravieţuire ale corpurilor revitalizate după sute de ani. De asemenea, se cunoaşte interesul Regatului pentru IA-uri şi pentru valorificarea acestei tehnologii în scopul obţinerii de avataruri, asemănătoare celor care au condus navele antice.

Studiul asupra fragmentelor de vechi pânze solare descoperite în nordul Republicii au permis replicarea şi îmbunătăţirea lor pentru a dezvolta mai multe vele ce vor propulsa, pentru început, un prototip ce va depăşi planetele Tinia şi Taranis, deplasându-se spre cea mai apropiată stea vizibilă. Dacă există şi alte stele mai apropiate, ecranate de Etain, rămâne de văzut.

Pentru construcţia navei, trebuie însă luaţi în considerare mai mulţi factori referitori la tipul ecosistemului dezvoltat, a orbitei, a dimensiunilor şi structurii pânzei şi a cablurilor de manevrare, a scutului stelar, accelerării la periheliu, decelerării, realizării unei acceleraţii gravitaţionale constante, suportate de oameni, şi, nu în ultimul rând, a protecţiei locuitorilor faţă de radiaţia de fond. Prezentul studiu va analiza posibilităţile existente şi viabilitatea unei astfel de misiuni în stadiul actual de dezvoltare a tehnologiei.

Începând cu ecosistemul, acesta va putea fi susţinut de o navă şi/sau de un asteroid, în care se vor săpa tuneluri, asigurând astfel nu numai protecţia faţă de radiaţii, ci şi un spaţiu ce va putea fi amenajat după modelul parcurilor-jungle ale Cominternului pentru hrănirea personalului navei, care nu se află în stază şi care se ocupă de manevrarea pânzelor, de întreţinerea ansamblului şi de verificarea, la nevoie, a generatorului atomic şi sistemului de propulsie ionic. Dacă se consideră un spaţiu suficient pentru o persoană, calculele descoperite pe HDD-ul Humphrey indică masa necesară pentru susţinerea unei populaţii de 1000 de persoane, a atmosferei, centralelor electrice, tehnologiei şi uneltelor aferente.

Folosind aceste calcule, putem extrapola şi încerca să definim ce presupune o călătorie pe distanţe atât de mari. Avantajele utilizării unui asteroid sunt multiple, atât ca vehicul gata constituit, având structura chimică şi densitatea asemănătoarea scoarţei galenice, cât şi ca protecţie naturală. Captarea unui astfel de asteroid, a cărui masă să se potrivească celei dorite, nu este imposibil de realizat, iar ancorarea lui se poate face pe faţa lui Alignak, opusă planetei, pentru mai multă protecţie şi discreţie în faza de asamblare, folosindu-se tehnologia deja existentă pentru exploatările miniere din zonă.

Odată ce asteroidul va deveni funcţional, el neexcluzând existenţa unei nave care să se poată desprinde la nevoie, va fi dotat cu o pânză manevrabilă pe o orbită parabolică sau hiperbolică cu un periheliu ce va trebui calculat faţă de centrul lui Etain. Pânza va fi desfăşurată în spatele unui scut mult mai mare şi care va fi îndepărtat la periheliu, urmând să se întoarcă la centrul de extracţie de pe Alignak pentru folosire ulterioară. Modul în care pânza se va comporta va ţine seamă de mai mulţi factori detaliaţi mai jos, cum ar fi constanta gravitaţională, masa lui Etain, condiţiile iniţiale şi raportul dintre pânză/cablu/încărcătură.  O atenţie deosebită trebuie acordată modalităţilor de reducere a accelerației gravitaţionale a lui Etain (de şase ori cea galenică) luând în considerare că o accelerație prea mare poate avea efecte nedorite asupra echipajului, cum ar fi şi pierderea cunoștinței pe perioade scurte de timp. Un capitol separat va fi dedicat cablurilor, posibilelor materiale şi a forțelor ce pot genera uzura şi deteriorarea lor. De asemenea, trebuie luată în calcul şi lungimea velaturii şi distrugerile aduse de micrometeoriţi atât la nivelul ei, cât şi a pânzei.

În plus, la distanţa optimă de Etain, temperatura pânzei va fi foarte mare, chiar dacă 90% din energia stelară va fi reflectată. Astfel, un design curb, cu marginile spre interior şi o reflexivitate crescută la 99% va scădea mult temperatura. Din fericire, durata pulsului termic la periheliu va fi foarte redusă, singura problemă rămânând până la urmă cea legată de manevrarea pânzei în acest punct. Folosind însă asteroidul ca rampă de lansare, această problemă poate fi evitată. Ulterior asteroidul își va continua drumul pe o orbită în jurul lui Etain pentru a fi folosit ulterior pentru lansarea altor nave.

HDD-ul Humphrey oferă suportul ştiinţific pentru calcularea cuantumului energiei cinetice obţinute în timpul deplasării navei în spaţiul interstelar, indicând şi modalităţi în care aceasta poate fi folosită pentru susţinerea ecosistemului şi echipajului – cum ar fi cu ajutorul unui solenoid superconductor, folosind câmpul magnetic interstelar. Calcule suplimentare pot fi realizate folosind ecuaţiile de pe celelalte HDD-uri antice şi datele provenite de la IA Yoshida, recuperat parţial şi aflat în biblioteca principală a Cominternului şi a Staţiei Liftport.”

(Raportul Impetus – fragment)

Reclame

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: