Mortal Engines (2018) – varianta pe puncte

Pe scurt despre filmul Mortal Engines (2018):

1. Mi-au plăcut orașele și toată recuzita steampunk, deși nu e nouă și a fost folosită în anime încă din anii ’80 (Laputa, Steamboy, Howl’s Moving Castle etc.).

2. Dacă aveam 20 de ani, poate îmi plăcea și filmul.

3. Pe alocuri, acesta seamănă cu Star Wars, dar fără un Darth Vader, ci cu tatăl psihopaților pe post de personaj negativ.

two white and red admission tickets
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

4. Hester Show, eroina noastră, este rănită la picior, nici nu poate călca pe el, dar la nevoie aleargă ca vântul. De altfel, trebuie să se pună curând în mișcare ca să facă față acțiunii!
5. Cam după jumătate de oră, filmul devine previzibil.
6. Personaje cam YA și profunde cât o băltoacă la marginea trotuarului.

7. Cyborgul e cam prost realizat și pus în film ca să aflăm că dragostea poate salva și sufletele damnate.

8. Apar tot felul de personaje fără rost. De exemplu, Tom, un fel de prieten al eroului principal, despre care nu aflăm mare lucru și care, dacă ar fi fost uitat pe undeva, nu ar fi întrebat nimeni de el.

9. Mor jumătate dintre figuranți, dar cui îi pasă de ei, așa că e happy-end!

10. Ar fi fost mai bine dacă japonezii ar fi cumpărat drepturile de ecranizare și ar fi făcut un anime.

11. În concluzie, efecte speciale, acțiune și cam atât!

5 comentarii

    1. Și Alita e tot așa? Nu bag mâna în foc nici pentru Avatar II. 😀 Problema acestor filme este că, dincolo de efectele speciale, seamănă cu 100 alte filme și cărți. Sigur că nu e posibil să inventeze ceva cu totul nou, dar măcar să combine mai bine motivele folosite.

      Apreciat de 2 persoane

      1. Politică de îndobitocire. S-ar putea face atâtea ecranizări bestiale, mai ales cu efectele speciale de azi, dar se preferă sistemul ăsta Shooter. Dacă ai observat, nici jocuri de strategie nu se mai fac, totul se rezumă la eu te omor pe tine sau tu pe mine…

        Apreciat de 2 persoane

Lasă un comentariu