Nava Sall și pasagerul ei clandestin

O luă printre tufișurile cu frunze lungi și tăioase îndreptându-se spre exteriorul cavernei. Acolo se aflau torul și cabinele echipajului, doar că nu erau încă gata. Totuși, era mai bine să stea acolo decât în zona de hrănire a lui Sall. Se folosi de vizorul costumului pentru a-și face loc prin vegetație. Pădurea nu era... Citește în continuare →

Reclame
Articol reprezentativ

Patru oglinzi ale adevărului (I)

Își puse și cealaltă mână pe cufăr ca și când ar fi putut ghici conținutul numai prin atingerea capacului. Dacă îl întâlnea, avea să-l mai recunoască? Peste mulți ani, deja conștient de celălalt blestem care-l urmărea, avea să vadă portretul unui tânăr cu părul scurt, tăiat cam din topor, ițindu-se ici și colo de sub o pălărie din catifea. Fața îi era prelungă, cu nas drept și ochi mari, de culoarea teilor în floare, iar obrajii ușor îi erau îmbujorați ca și când privirea severă ar fi ascuns și multă nesiguranță dezvăluită însă de roșeața aceea. Capul și postura dreaptă a spatelui sugerau o mândrie dată de statutul social, dar și de conștiința că avea o putere asupra oamenilor pe care nimeni nu i-o putea nega, iar mâna i se odihnea pe o masă împodobită cu capete de satiri.

Agentul galenic

La început traversaseră podul Ascensiunii în drumul lor spre baza Liftportului, o insulă artificială, construită la ecuator, într-o zonă în care furtunile se abăteau rareori. Era un proiect ambițios al Republicii, servind ca punct de legătură între planeta Galene și bazele de extracție aflate pe satelitul ei. Din păcate, Regatul lor sărac nu profita decât foarte puțin în urma acordului semnat la sfârșitul ultimului război, iar de aici și interesul regilor pentru activitățile de pe orbită.

Povestea lui An și Nh (Împăratul ghețurilor)

„– Acum sute de ani,” mi-a povestit Zelei într-o seară, stând lângă foc împreună cu Reh, „trăiau într-un sat doi frați gemeni, An și Nh, amândoi viteji și pricepuți atât la vânătoare, cât și la cânt, dans și cioplit. Vremea era mai blândă pe vremea aceea, iar vara oamenii mai știau încă meșteșugul de a... Citește în continuare →

Uciderea comandorului 2, Metafora se schimbă

A doilea volum al romanului Uciderea comandorului, Metafora se schimbă, continuă povestea exact unde o lăsase în primul volum, de la capitolul 33.  Cum spuneam și despre primul volum, și în al doilea găsim o colecție de motive recurente în opera lui Haruki Murakami – de la spațiul săpat de mâna omului, gen fântână sau... Citește în continuare →

Stăpânul umbrelor II (continuare)

Privi spre astrul încă rece și văzu că se ridicase doar de o palmă deasupra orizontului. Era încă devreme, iar magistratul își începea rondul ceva mai târziu. Privi din nou trupul ce se mișca pașnic odată cu Vereonn și încercă să nu se gândească la alt râu și la alte corpuri. Doar că atunci apele erau roșii de sânge și puțin pașnice, strigătele umpleau aerul ce mirosea a fum, iar el încerca să se ascundă ca să nu fie văzut de dușmani.

Copilăria unui golem

Era neliniştit, nu ştia ce să facă. Se ridică de pe pat, se aşeză pe scaun, apoi o luă de la capăt. Se mişcă prin cameră, îşi întinse braţele şi le coborî la loc, pe lângă corp. Îi plăcu senzaţia şi o repetă de câteva ori.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: